grafia Iisus este etimologica, ea reproducand sunetul η din Ιησούς, care in latina a fost redat ca e. Tendinta de a se citi ca "i" in greaca a început din Evul Mediu. Transliterarea Iisus în limba romana, folosita în Bibliile ortodoxe si in majoritatea literaturii ortodoxe moderne, este o recurenţa slavona, fidela scrierii grecesti (alfabetul slavon este derivat din scrierea greaca, iar biserica ortodoxa a folosit scrierea slavona pana la inceputul secolului al XX-lea). Argumentului etimologic pentru scrierea Iisus i se adauga faptul ca, pe langa limba greaca, sursa tuturor limbilor europene pentru numele Iisus, atât în ebraică (Iehoşua, Ieşua), cat si in limbile europene incepand cu latina (Jesus, in care 'j' nu reflecta sunetul scris asa în franceza, ci aproximantul latin [j]) numele este pronunţat cu două sunete înainte de primul s, anume [i-e], [i-i] sau [j-e], iar în limbile moderne sunetul initial poate fi [ʒ] (fr. Jésus) sau [dʒ] (engl. Jesus). Aceste paralele etimologice pot motiva utilizarea a doua litere înainte de 's' si in limba romana
