Aceeaşi 'problemă' o pune şi Grigore de Nyssa [un teolog grec, erudit]. În ce constă măreţia omului? Nu în asemănarea lui cu lumea creată, ci în faptul că este făcut după chipul naturii care l-a creat, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Dacă chipul este o însuşire "naturală", asemănarea este rodul libertăţii şi al efortului voinţei. Aşadar, asemănarea este orientarea şi mişcarea de bază a chipului spre perfecţiunea lui Dumnezeu. Moise poate fi un exemplu elocvent al voinţei de asemănare cu Creatorul deoarece nu se opreşte deloc în urcuşul său, nici nu-şi fixează limite în ascensiunea sa către înălţime, ci, o dată ce a pus piciorul pe scară, el nu încetează de a urca treptele acesteia şi continuă mereu să urce, deoarece orice treaptă pe care o urcă dă întotdeauna spre o alta. Asemănarea se realizează progresiv prin intermediul stăpânirii şi sublimării simţurilor, cunoaşterii lui Dumnezeu, ascultării, înfrânării şi rugăciunii.
Deci, toţi avem chipul lui Dumnezeu în noi; asemănarea e ceea ce ne-ar duce la desăvârşire.
